Incerc sa alerg spre un praf de stele,sa nu mai simt atata durere.A trecut o zi si te-am pierdut mult prea departe de mine,nu mai stiu cum iti e privirea si nici sarutul cald.
Nu mai stiu nimic,dar simt prea multa iubire.
Nu mai suport tristetea,nu as fi vrut sa fie asa,dar de ce?..ptr ca!si atat!
Sunt singura in furtuna si ceilalti nu vad cum focul ei ma stinge incet.
Mii de lumini ma orbesc dar mai bine imi scot inima din piept e a ta..nu mai am cum sa traiesc cu ea...acum va bate in pieptul altcuiva!Nu e o scrisoare sau un bilet,e un gand ce vreau sa-l cunosti.Priveste...asta sunt eu!Iar tu esti tu!candva am fost noi2..acum nu mai e decat ploaie, vant,negru si gri!Inchid ochii si sunt departe,e asa pustiu aici!
Ating poza ce candva era a noastra,zambesc ironic,caci acum a ramas doar o iluzie...poate nici atat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Adauga comentariu aici: