Neclar

Credeam in culorile stralucitoare din ochii mei,crdeam in zambetul tau dulce si acum te-ai sters din pozele cu noi devenind decat o umbra neclara.
Merg pe strada cu privirea in pamant,ferindu-mi lacrimile de adierea vantului;e frig si incerc sa ajung...undeva.Nu-i nimeni nici aici nici acolo.Sunt singura si ma cuprinde un zbucium interior care nu-mi da pace,ma posedeaza la fiecare pas.Sunt tacuta dar in mine urlu de durere.
Ma asez aici si privesc imensul cer.NU mai e ca de obicei,nu mai pot privi prin el,si nici ingeri nu zaresc,simt doar lacrimi reci de sus ce imi cad usor pe fata si pe intreg trupu-mi.Ploua si e frig.Dar nimic nu-i mai dureros decat faptul ca tu...Dar nu mai conteaza!Ma ridic de jos inchid ochii,trag aer in piept si incep o noua viata!