Convalescenta

Totul pare normal,e linistea dinaintea furtunii...!azi mergeam pe strada si ma uitam la fiecare pas dupa umbra ta...dar nici urma,pe asfaltul fierbinte,decat umbra mea,singura si neagra...!vantul imi flutura parul si ma opresc o clipa in loc sa savurez tacerea...ptr o clipa am fost decat eu...!merg mai departe,am intalnit decat un batranel singur cu fata palida ce era macinat de ganduri,caci ochii lui erau atintiti nu aici...si lumina lor era o umbra...!trec mai departe clipind cu greu,ajung in fata casei mele si aceasi monotonie,mama in balansoar fumand,tata privind departe,trec aproape neobservata ,ajung in camera mea si ma arunc in pat si cu ochii in tavan iti rostesc numele,sperand sa-mi raspunzi,imi fac sperante si cred ca te aud,dar e decat subconstientul meu!Nu stiu ce simt,ce gandesc,gasesc raspunsuri care ma afund si mai tare in nestiinta mea...imi strang picioarele la piept si apoi ma dezmeticesc intorcandu-ma aici!
Ne mintim cu fiecare clipire,uitandu-ne in ochii mintii nemiscati.Nisipul din clepsidra a inghetat,totul doare fara rabdare;cerul fuge deasupra noastra,ne fulgera lacrimi de sus!ce rece e ploaia...parca sterge culorile de vara si le preschimba in gri si negru...!chiar si albastrul ochilor tai naucitori au devenit stersi ,ca intr-un portret increionat al unui pictor sarac murdarit de incercarea de a schimba lumea in culori vii!Traim intr-un cosmar!Trezeste-te si nu te mintii!Nu te opri,asculta glasul florilor,imbie-te in mireasma lor,preschimba-te in ingerul ce te pazeste!lasa-ti mainile sa se coboare pe ochii mei din care izvorasc cristale...