In frageda tacere ce se ascunde sub zbieretele mele interioare,observ cum tot ce era frumos acum e destramare deplina.Am uitat de ce am ajuns aici,nici macar nu stiu cand...
Imbrac masca mea veche si zdrenturoasa,caci ma simt un suflet batran.Ma ridic din pat,cu aceasi ochi tristi,si astept sa treaca ziua.Trag fum dupa fum incercand sa cred ca va fi altfel,da nu-i nimic schimbat,aceasi gura de whisky din acelasi pahar,murdar de lacrimi.
Nici nu stiu ce ma necajeste...Incerc sa mi pun pe hartie ganduri ascunse,sub jocuri de cuvinte,pe care oricum nu le vei intelege,caci tie nu iti pasa.Imi acopar ochii o secunda si astept clipa cand soarele va straluci triumfator,nu sa fie ascuns sub infrangeri repetate pe care nu ni le asumam.Vrem numai ce e mai bun,dar de multe ori ce credem ca e Bine,e decat un rau cu un invelis frumos.
