Ce ciudat!Niciodata,noi oamenii nu suntem multumiti cu prezentul,incercam sa schimbam viitorul,dar nu putem trece de neobositul si batranul trecut.E mai viu decat prezentul si mai longeviv decat viitorul.
Si cand mi-e greu..mi-aduc aminte ca as vrea sa fiu iara copil.E perioada aceea,izvorul de energie maxima;timpul parea neinfinit si era mai bland cu mine cand eram copil,acum alerg sa pot sa ajung o data cu luna la sfarsitul zilei,dar ma lupt in zadar.
Privesc inainte si realizez caci cu fiecare lacrima de-a mea ma indepartez si mai tare de zambetul colorat al copilariei mele.Ce curat..perfect..proaspat era somnul ratiunii mele...era copilaria mea!
Imi bat capul cu atatea lucruri marunte si cu stupoare ma hlizesc ironic cand imi aduc aminte de mine.
Nu as da timpul inapoi nici sa repar greseli si nici sa mut muntii din loc,ci doar sa fiu mereu copil.Am crescut in copilaria mea si mi-e dor de joaca interminabila si somnul dulce de dupa,ma trezeam si o luam de la capat.
Trezesc in mine melancolie,gingasia mugurului vietii mele unde ai ramas?
Neobosita eram si ma intreceam cu timpul,iesind aievea invingatoare.
Obiectele din casa copilariei le-am prefacut cu timpul in icoane.Am fost o fetita cuminte.Toti erau mai mari decat mine,eram sfioasa.Uneori cantam.Alteori priveam cu mirare la problemele celor mari,pe care le intelegeaam in mintea mea,sau cel putin incercam sa mi le explic mie insumi.Mii de intrebari la care abia acum am gasit raspunsuri.
Ce draga mi-era casa saracacioasa a bunicilor.
Si vad cu ochii mintii cum trenul copilariei merge cu viteza catre vamile cerului si nu mai opreste in gara mea.
In copilarie imi doream totul,acum la maturitate imi doresc Ceva Anume...la batranete ce imi voi dori???Oare.."nimic"?Poate inca o secunda in care sa pot clipi,sa pot privi Cerul albastru?Inca o secunda sa pot simti picaturi de ploaie pe fata?Acum suntem prea ocupati cu NIMIC ca se ne mai intereseze de cele ce ne inconjoara.
Dar oare ne gandim cum ar fi sa nu avem nimic din ce avem acum?Fara Soare..fara pasari calatoare,fara vuietul iernii,fara tacerea noptii,fara muzica ploii?
Ignora-ma...Nu-mi vorbi de amaraciunea sufletului tau,caci ai capatat-o cu voia ta,fara sa iti umplii sufletul cu miros de primavara.Trage o gura de aer curat in piept si apoi priveste catre Cer...Inchide ochii si deschide-i in razele de soare!
Liniste si repaus,ma feresc de a fi insultata de altii,caut o viata netulburata si acum ca am cunoscut si vrute si nevrute,ma retrag si imi pare rau ca am incercat sa fiu altfel intr-o lume de nebuni.Decat sa ma schimb,prefer sa ma cunosc numai eu pe mine.Caci in singuratatea mea ostila,ma reduc numai la sine.
Am cautat ajutor in toata zarea..dar cel mai bun ajutor mi-l pot oferi decat eu!
A trecut o zi si nu mai sunt asa cum vrei tu.Esti rece si distant.Iti cersesc un sarut cu lacrimi in ochi,aproape implorandu-te,dar tu nu vezi,decat dincolo de mine.N-am nevoie de aer,n-am nevoie de apa...aveam nevoie de TINE.
In ce s-a transformat iubirea noastra frumoasa ca un izvor de apa dulce si limpede?Intr-o furtuna de toamna cu nouri negrii si apasatori.
Natura isi urmeaza cu aceaasi fatalitate si nepasare cursul ei,numai eu raman in loc si vad cum te indepartezi.A trai inseamna a te strecura printre legile firii umane trecand de cursele pe care ti le intinde destinul.A iubi,inseamna a gasi poteca din strafundul paduricii ce ti se iveste in cale,care te va ajuta sa ajungi la maxima vietii,devenind un om implinit:trecand prin viata plin de iubire.
Am invatat zilele astea ca aratarea recunostiintei,oricat ar fi ea de discreta,importuneaza pe binefacatorul delicat,in loc sa-l rasplateasca ptr faptele lui bune,il pedepseste.
Timpul nu iarta,caci cu fiecare clipa in mine se aprinde constiinta aceasta de care va vorbeam,o flacara palida si rece,dar care nu aduce decat uscaciune si vesteziciune in calea mea.
Fiecare celula de a lui,traieste in spatele ochilor mei,il vad il simt si ceea ce vad nu e ceva ce ma bucura.Pleaca din viata mea:)cu zambetul pe buze spunandu-mi ca ma iubeste,mintindu-ma ca e bine.Hei!!Dar eu vad ca nu e!In ravna mea nesatisfacuta de a te tine in brate mereu,simt cum ma atrage intreg universul precum un magnet sa ma agat de trupul tau si sa nu iti mai dau drumul in veci,dar tu nu vezi...dar tu nu auzi strigatul lacrimilor mele si nici dorinta buzelor mele,nici nevoia trupului meu.
Stau o clipa...si apoi ma mir...e naiv sa te miri,e cinic sa nu te indignezi.Indiferenta ta nu doare ci ma spinteca precum o lama cu doua taisuri.
Dar deh...adesea amorul nu iarta nimic si nu rupe pt cea mai mare vina!Ti-am cerut indulgenta si tu mi-ai oferit dispret indulcit.De ce?
Acum tu faci o actiune,iar eu trebuie sa ii presupun motivul pt care as face-o eu.Tu spui o fraza si eu ii dau intelesulpe care l-as fi pus eu in fraza ta.Astfel,cum vrei sa te inteleg?Tacerea ta imi provoca curiozitate si imi atata iubirea,iar tie iti da impresia de virilitate.
Dar stiu ca tot ce este etern este zadarnic,precum si nevoia mea de a te face sa intelegi cat te iubesc,dar NIMIC nu este etern!
Am invatat sa nu marturisesc sentimentul nobil pt care am facut o actiune caci nu voi fi crezuta.Voi inventa unul mai putin nobil si-l voi da ca motiv al actiunii mele,ptr ca oamenii sa nu -mi atribuie unul rau de tot.
Am invatat destulde de la tine!Desi tu nu sti,ca nu ai fi vrut sa invat astea!Mi le-ai insfulat fara sa vrei.
Pierdusem tot dar te aveam pe tine si trecea de liimitele maximului fericirea mea,acum ai disparut iar si nu mai am nimic.
M-ai invatat sa pierd si sa te am iar,dar acum e mai greu ca inainte,doar ca nu mai pot lupta.Inainte ma luptam cu gelozia ta,acum ma lupt cu indiferenta.
N-am fost suficient de buna pt tine?
Da-mi voie sa iti spun,sper sa nu prind ziua in care te vei intoarce,desi asa spuneam acum o vreme...caci ma va durea sa imi fie mila sa iti spun ca ai distrus ceva ce era al tau.E unic si il ai o data in viata.Eterna e iubirea mea,doar o vei avea doar dincolo de stele.
...Si ai spulberat tot.O urma de cenusa,mi-a ramas pe umarul gol.Imi pun mainile pe ochii umezi si ma prabusesc pe asfaltul rece.Ce ai facut cu viata mea?
Si s-a terminat..e din ce in ce mai greu,pe zi ce trece,se innoreaza si mai tare in sufletul meu.O furtuna sta sa imi distruga intreg universul.M-am razvratit asupra mea.Gata!Daca tie nu iti pasa mie de ce mi-ar pasa?
Adio!
