Acelasi cer

Un zgomot apasator invadeaza intimitatea mea insistent,incercand sa-mi distraga atentia...incerc sa evit!M-am certat cu el!Din cauza unei amintiri,al unei iubiri trecute,ca si o poza alb negru,fara culoare,o minciuna,o iluzie,a fost ca si cum puteam sa ma mint ca ochii mei erau negrii,de fapt fiind albastri!Nu m-a lasat sa explic si fara prea multe cuvinte,a plecat!
Gasesc alinarea intr-o melodie instrumentala,care ma lasa sa creez eu filmul si versurile in mintea mea bolnava de durere!Ma simt instrainata,aud vocea lui in toate zgomotele lumii!
Dar nu am sa ma las batuta...daca ar fi un drum fara obstacole,inseamna ca nu m-ar duce nicaieri,caci adevarul este pretutindeni,dar nu-l recunoaste decat cel care il cauta!EL e umbra mea...si imi arata ca exista lumina in apropiere!
Dorinta nemasurata de putere ii face si p ingeri sa se prabuseasca,oamenii nici atat nu au scapare,asa ca ma pierd in tacerea ochilor mei si fiecare clipa,fiecare clipire,trece mai greu fara vocea lui si fara mainile lui calde alunecand pe fata mea de portelan...!De ce...exista neintelegerile?De ce avem sansa sa cunoastem persoane care sa ne faca sa uitam de o alta?Nimeni nu e de neinlocuit,dar uneori e nevoie de mai multe persoane ptr a inlocui una singura!Anumite lucruri sunt imposibile de cunoscut,dar imposibil de aflat care sunt acestea!
Ma vad mergand intr-o mare de oameni,dar merg mult prea incet,iar cei care vin din urma ma doboara din picioare,oare de ce?ptr ca toti traim sub acelasi cer,dar nu toti avem, acelasi orizont!