Fiorii dinaintea somnului

Locul e gol umplut cu rame goale asteptand parca ploaia de culori pe care o asteapta de mult,asa cum asteapta si voiosia copiilor si intelepciunea batranului cu ochi duiosi de pe bancuta verde ce adesea venea si decat privea in jurul sau.Lipsesc atat de multe,totul este murdarit de tacerea noptii si bataia vantului infricosatoare,care se aude atat de tare in fereastra mea.Ma asez in pat si pot simti cum lacrimile mele lovesc pernuta mea preferata.Simt ca urlu pe dinauntru ca un tren in gara,dar pe dinafara nu pot decat sa tac privind in tavan si plangand.Totul e confuz in lumea asta,in unviersul asta.Sunt atat de revoltata.Nu inteleg nimic,caci ma simt purtata de graba oamenilor,de agitatia din jur catre un nor de furtuna,catre un uragan.Nu am timp sa judec lucurile ,ca si acum de altfel,imi doresc sa scriu atat de multe,intr-un timp f scurt sa cuprind tot ce gandesc in acest moment.