miercuri, 9 iunie 2010
Era...
Fir plapand,ce atarni de o raza,
Ma imbat in stralucirea ta,
Dar tu te pierzi in zarea deasa
Calator fiind prin ea.
Acum privesc -merg mai departe-
In urma pasilor mei goi,
Nepasatoare,trec prin viata
Caci toate mor la timpul lor.
Cantece de violin,
Murmura in al meu suspin.
Caci doare tare,dar nu mi pasa
Poate-am sa plec,dar vin acasa.
Dumnezeule meu mare,
iata ma,iti cer iertare!!
Caci fiinta-mi muritoare
Lasa-un fir de soare-n zare.
Fara a mai pretui la fel,
ca atunci,cand era altfel,
cand eram copil candva
si pe fata mea zambea...
Zambeau razele de soare
DAR stralucirea-i trecatoare:
iata norii-n departare,
Vin,il fura si dispare.
Iar pe fata mea acum
Nu zaresc decat mult fum
De la sufletele arse
de durere si angoase.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

Nu pot spune decat ... Felicitari ! Sper ca talentul tau sa fie apreciat si de ceilalti colegi/amici ai tai ... Cu mii de pwwwpici, un fost coleg de liceu - astept sa ne mai revedem la un ceai in "New York" :P - P.C.
RăspundețiȘtergereminunat... stateam si sorbeam incet cafeaua de dimineata dar placerea caldura si savoarea venea de la ceea ce citeam :-D
RăspundețiȘtergere/lostinw
Raiu, ai un suflet ranit, dar mare si care se reface incet, dar sigur... foarte frumoase aceste catrene!! Felicitari!
RăspundețiȘtergereTinem aproape!
te pup.
Marius
;))marius...nu stiu cine esti,dar iti multumesc mult ptr aprecierile facute.:*
RăspundețiȘtergere