miercuri, 9 iunie 2010

Era...




Fir plapand,ce atarni de o raza,
Ma imbat in stralucirea ta,
Dar tu te pierzi in zarea deasa
Calator fiind prin ea.

Acum privesc -merg mai departe-
In urma pasilor mei goi,
Nepasatoare,trec prin viata
Caci toate mor la timpul lor.




Cantece de violin,
Murmura in al meu suspin.
Caci doare tare,dar nu mi pasa
Poate-am sa plec,dar vin acasa.

Dumnezeule meu mare,
iata ma,iti cer iertare!!
Caci fiinta-mi muritoare
Lasa-un fir de soare-n zare.

Fara a mai pretui la fel,
ca atunci,cand era altfel,
cand eram copil candva
si pe fata mea zambea...

Zambeau razele de soare
DAR stralucirea-i trecatoare:
iata norii-n departare,
Vin,il fura si dispare.

Iar pe fata mea acum
Nu zaresc decat mult fum
De la sufletele arse
de durere si angoase.

4 comentarii:

  1. Nu pot spune decat ... Felicitari ! Sper ca talentul tau sa fie apreciat si de ceilalti colegi/amici ai tai ... Cu mii de pwwwpici, un fost coleg de liceu - astept sa ne mai revedem la un ceai in "New York" :P - P.C.

    RăspundețiȘtergere
  2. minunat... stateam si sorbeam incet cafeaua de dimineata dar placerea caldura si savoarea venea de la ceea ce citeam :-D
    /lostinw

    RăspundețiȘtergere
  3. Raiu, ai un suflet ranit, dar mare si care se reface incet, dar sigur... foarte frumoase aceste catrene!! Felicitari!
    Tinem aproape!
    te pup.

    Marius

    RăspundețiȘtergere
  4. ;))marius...nu stiu cine esti,dar iti multumesc mult ptr aprecierile facute.:*

    RăspundețiȘtergere

Adauga comentariu aici: