Picaturi de roua...

Natura ne reda culoare vietii si tot ea devine cel mai aprig dusman al universului atunci cand noi ne depasim limitele si cautam in cuferele fericirii mai mult decat ne este permis.
Nimic nu piere,dar devenim umbre ale formelor ciudate ce alcatuiesc vesnicia.
Fiecare petala de floare a campului,fiecare fir de iarba cu picatura de roua pe el,fiecare strop de ploaie asezat pe frunza ramurei de tei,reprezinta un mister.
Mi-ar trebui intregul oxigen de pe Pamant,timpul inmultit cu infinitul Cerului,pulsatia intregii omeniri si vederea fiecarei vietati in parte sa pot descoperii misterul Naturii.
Nu sunt in stare sa aflu cine sunt eu...cum as putea sa aflu ce este adierea de vant ce imi misca suvitele rebele de par ce imi cad pe umeri?!
Nu ma pot satura de enigma eterna a ei.E ostila si razbunatoare,caci indiferenta noastra intrece limite de netrecut.Ascult pulsul intim,incerc sa-i descopar privirea,dar unde esti tu suflet al naturii?Nu fii manioasa natura draga.Respir aerul tau si ma afund in abisul mirosului de iasomie...Infloresc precum un ghiocel tremurand sub un fulg de nea,caci sufletul uman e un imens ghetar.Natura e o mare de contraste cu umbre si lumini,culori calde si reci,dar acum intreaga viata a ramas doar un tablou mazgalit cu un creion vechi...!Revin-o iar in privirea noastra si zambeste cald cum o faceai de obicei,dragul meu Soare!Luna mea misterioasa ramai pe cer si indruma-mi umbra catre negura  tristetii noptii.
Hei..steluta mica,ramai pe Cer,caci m-am obisnuit cu tine.
Natura..nu ne izgoneste cand ne simtim istoviti si parasiti de putere,ne asezam sub ramurile unui stejar vechi,ne sprijinim de el cand ne simtim fara de o imbratisare...dar noi suflete rele trecem nepasatori pe langa frunze ce cad...rupem ramuri din umarul ce ne era odinioara sprijin...!Si ne mai intrebam de ce plange si Cerul...?
Natura se agita,dar omul de ce ar face-o??
Simpla,dar complexa...sincera,dar plina de mister,inselatoare?????Nu!Noi ne amagim ca stim ce-i viata,dar,de ce o facem?
De ce arta incearca a corecta natura?Pt ca si noi incercam sa corectam viata.Perfectiunea nu-i ce cautam noi,ci ceea ce avem,de fapt ce am avut..,insa ne indreptam catre raul ce ne minte.Urmati natura,nu vedeti ca ne indruma?
Pictor al Universului,Dumnezeul meu,eu stiu ca Tu esti in fiecare fulg de nea ce se topeste iarna pe geamul meu,esti in fiecare nor de ploaie de deasupra mea,esti fiecare petala de trandafir pe care o iau in palme si ma imbat in parfumul ei,esti tu in tot ceea ce vad,iar tot ce vad rsti Tu.Esti in mine si in noi,in fiecare clipa.
Nu-mi e frica de TINE,caci stiu ca ma iubesti si nu ai sa imi faci rau nicicand.
Cand mi-e dor sa iti simt parfumul miros o floare,cand mi-e dor de sarutul Tau Parintesc,sarut picaturile de ploaie,cand am nevoie de imbratisarea Ta,strang in brate fiecare fulg de nea,cand Iti simt lipsa privesc catre CASA TA,intregul Cer.