Copil

 
Ce ciudat!Niciodata,noi oamenii nu suntem multumiti cu prezentul,incercam sa schimbam viitorul,dar nu putem trece de neobositul si batranul trecut.E mai viu decat prezentul si mai longeviv decat viitorul.
Si cand mi-e greu..mi-aduc aminte ca as vrea sa fiu iara copil.E perioada aceea,izvorul de energie maxima;timpul parea neinfinit si era mai bland cu mine cand eram copil,acum alerg sa pot sa ajung o data cu luna la sfarsitul zilei,dar ma lupt in zadar.
Privesc inainte si realizez caci cu fiecare lacrima de-a mea ma indepartez si mai tare de zambetul colorat al copilariei mele.Ce curat..perfect..proaspat era somnul ratiunii mele...era copilaria mea!
Imi bat capul cu atatea lucruri marunte si cu stupoare ma hlizesc ironic cand imi aduc aminte de mine.
Nu as da timpul inapoi nici sa repar greseli si nici sa mut muntii din loc,ci doar sa fiu mereu copil.Am crescut in copilaria mea si mi-e dor de joaca interminabila si somnul dulce de dupa,ma trezeam si o luam de la capat.
Trezesc in mine melancolie,gingasia mugurului vietii mele unde ai ramas?
Neobosita eram si ma intreceam cu timpul,iesind aievea invingatoare.
Obiectele din casa copilariei le-am prefacut cu timpul in icoane.Am fost o fetita cuminte.Toti erau mai mari decat mine,eram sfioasa.Uneori cantam.Alteori priveam cu mirare la problemele celor mari,pe care le intelegeaam in mintea mea,sau cel putin incercam sa mi le explic mie insumi.Mii de intrebari la care abia acum am gasit raspunsuri.
Ce draga mi-era casa saracacioasa a bunicilor.
Si vad cu ochii mintii cum trenul copilariei merge cu viteza catre vamile cerului si nu mai opreste in gara mea.
In copilarie imi doream totul,acum la maturitate imi doresc Ceva Anume...la batranete ce imi voi dori???Oare.."nimic"?Poate inca o secunda in care sa pot clipi,sa pot privi Cerul albastru?Inca o secunda sa pot simti picaturi de ploaie pe fata?Acum suntem prea ocupati cu NIMIC ca se ne mai intereseze de cele ce ne inconjoara.
Dar oare ne gandim cum ar fi sa nu avem nimic din ce avem acum?Fara Soare..fara pasari calatoare,fara vuietul iernii,fara tacerea noptii,fara muzica ploii?
Ignora-ma...Nu-mi vorbi de amaraciunea sufletului tau,caci ai capatat-o cu voia ta,fara sa iti umplii sufletul cu miros de primavara.Trage o gura de aer curat in piept si apoi priveste catre Cer...Inchide ochii si deschide-i in razele de soare!
Liniste si repaus,ma feresc de a fi insultata de altii,caut o viata netulburata si acum ca am cunoscut si vrute si nevrute,ma retrag si imi pare rau ca am incercat sa fiu altfel intr-o lume de nebuni.Decat sa ma schimb,prefer sa ma cunosc numai eu pe mine.Caci in singuratatea mea ostila,ma reduc numai la sine.
Am cautat ajutor in toata zarea..dar cel mai bun ajutor mi-l pot oferi decat eu!