Caut o sfarama de adevar intr-un univers mincinos.Am decis sa ma despart de toate acestea,si nu punandu-mi capat zilelor,ci ignorand fiecare materie vie ce imi iese in cale.Simt cum fiecare fiinta omeneasca lasa in urma ei miros de mucegai,aerul pe care il trag in piept s simte ca o rugina in plamani,soarele se sparge in mii si mii e bucatele ce te lovesc la fiece pas.Mi-am pierdut echilibrul si gandesc departe.Am pastrat in suflet ce a ramas mai frumos pe lumea aceasta secetuita de blandete si armonie..am pastrat iubirea.Cui sa o ofer?Incep sa ma urasc pe mine si totusi ma strang in brate cand am nevoie de sufletul meu.Ma mangai cu adieri de vant ce imi plimba vantul pe ochii mei albastri,imi sarut buzele cu picaturi de ploaie ce imi curata gustul amar ce-l simt adanc in mine.Fac dragoste cu simturi launtrice ce ma invaluie in miez de noapte.Strig ca o surdo-muta si ma inebuneste gandul ca nu ma aude nimeni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Adauga comentariu aici: